Reguli de îngrijire Tuia, coniferul ideal pentru amenajarea grădinii

Tuia sau thuja este unul dintre cei mai folosiți arbuști, atât în designul grădinilor interioare, cât și în designul stradal. Este coniferul ideal pentru amenajarea grădinii, unul dintre coniferele cele mai populare, unanim apreciat pentru aspectul său deosebit, veșnic verde și adaptat oricărui anotimp. Tuia reprezintă atât alegerea specialiștilor în peisagistică pentru realizarea unor proiecte de succes, dar și alegerea oricărei persoane care vrea să-și creeze de una singură o grădină de vis.

Acest conifer se dezvoltă rapid în orice climat, cu reguli de îngrijire tuia nu foarte stricte, fiind folosit de foarte multe ori ca gard natural, obținut prin plantarea arborilor de tuia în șir, dar și de sine stătător, cu siguranță devenind punctul de atracție al oricărei grădini.

Despre tuia și speciile lui

Tuia sau thuja este un conifer din familia Cupressaceae, cunoscut și sub denumirea de Arbovitae, adică Arborele Vieții. Tuia este originar din America de Nord și Asia estică, având o dimensiune medie, tulpină dreaptă, cu scoarță brun-roșcată și coroană piramidală. Coroana lui poate fi modelată în forme inedite, chiar și spiralate. Este un tip de conifer care poate fi plantat cu succes atât în zone rurale, indiferent de forma geografică de relief, cât și în mediul urban, la curte sau în parcuri și grădini publice.

Tuia este un conifer cu frunze mereu verzi, așezate în scară, orientate spre vârful tulpinii, rezistent la temperaturi mari, putând fi totuși sensibil în anotimpul rece, când poate avea nevoie de protecție. Preferă solul ușor acid, bine drenat. Coroana se întreține ușor prin tunderi repetate.

În România, pentru amenajarea spațiului verde se folosesc majoritar următoarele specii de tuia:

1. Thuja occidentalis, care este un arbore de talie înaltă, 10 – 15 m, care se recunoaște prin coroana ovoidal-piramidală, alungită cu ramuri scurte, mai mult sau mai puţin orizontale. Frunzele sunt solzoase, verde pe faţa superioară şi verde deschis pe partea inferioară. În cultură se întâlnesc diferite varietăţi de Tuia occidentalis: Fastigiata, Smaragd, Rheingold, Warreana lutea, Brabant etc.
2. Thuja orientalis cuprinde arbori de 8 – 10 m, rareori arbuşti, cu coroană compactă, cu ramuri ascendente şi ramificate la bază. Lujerii sunt dispuşi în planuri verticale, pe ambele feţe verzi. Este apreciată pentru urmăroarele varietăți: Pyramidalis aurea, Aurea, Juniperoides, Aurea nana etc.
3. Thuja plicata este un conifer de grădină cu creștere lentă, foarte decorativ, având o coroană deasă de formă piramidală, putând fi plantat fie solitar fie în combinație cu alte plante decorative. Planta își schimbă culoarea în toamnă, când temperatura scade sub 5ºC, căpătând o nuanță de galben strălucitor. Poate atinge înălțimea de 5 m și poate fi tăiat pentru a-i oferi forma dorită. Thuja plicata este un conifer care nu are nevoie de prea multă întreținere. Este foarte rezistent la poluare putând fi plantat și în zonele urbane, fiind ideal pentru sădirea pe alei, crearea gardurilor vii sau pentru plantarea solitară.

Cum se plantează tuia

• La amenajarea grădinii, fiind un arbust care nu ridică mari pretenții în ceea ce privește îngrijire tuia, poate fi plantat atât primăvară, cât și vara.
• Locul ales trebuie ferit de curenți uscați și de praf.
• Groapa săpată trebuie să fie cu 10 la 15 cm mai adâncă decât rădăcina arbustului și să aibă de trei ori diametrul ghiveciului în care a fost adus. Pereții gropii nu trebuie să fie netezi, putând fi greblați.
• Planta poate fi introdusă în pământ cu tot cu protecția biodegradabilă a balotului. Dacă protecția este din sârmă trebuie îndepărtată.
• Pe fundul gropii poți presăra îngrășământ de conifere, cam 1 lingură pentru plante de până la 1 m, 2 sau 3 pentru plante mai mari.
• După introducerea plantei se umple cu pământ un sfert de groapă. Se umple apoi restul gropii cu apă și se așteaptă să fie absorbită. Se umple cu pământ până la trei sferturi de groapă, după care se pune iar apă și se așteaptă să se absoarbă. După care, se umple toată groapa cu pământ.
• Se toarnă din nou apă, atât cât primește pământul.
• Tuia se udă apoi de două sau trei ori pe săptămână.

Cum se îngrijește tuia

Nu sunt prea multe reguli de îngrijire tuia, dar corect pentru amenajarea grădinii este ca pe perioada sezonului de vegetație să fie făcută îngrijirea plantei, altfel spus irigarea, administrarea de substanțe nutritive, toaletarea și combaterea dăunătorilor.

Irigarea. Tuia are nevoie de apă la fiecare două zile în sezonul cald. Trebuie însă să se țină cont că în primele două săptămâni după plantare, tuia trebuie udată zilnic, apoi la fiecare trei zile. După prima lună de la plantare se poate rări frecvența udărilor săptâmânal sau la două săptămâni, cu condiția ca temperatura să nu fie prea ridicată. După primele șase luni de la plantare, fiind bine înrădăcinată tuia nu mai are nevoie de apă în plus.

Seceta. Tuia are rădăcină superficială și au nevoie de o cantitate mare de apă pe perioada secetei. Dacă nu este asigurată suficientă apă, planta se usucă de la exterior spre interior și din partea superioară spre bază.

Surplusul de apă. O cantitate prea mare de apă duce la asfixierea rădăcinilor şi chiar la putrezirea lor. Pentru a evita o asemenea problemă trebuie să fie asigurat un drenaj bun, folosindu-se un surplus de turbă în zonă.

Urina animalelor. Aciditatea urinei determină arsuri majore la nivelul frunzelor și poate duce chiar la pierderea plantei în unele cazuri, când se repetă prea des.

Fertilizarea. În afara îngrășământului pentru conifere ce este indicat să fie pus în groapă la plantarea puietului de tuia, acest conifer nu are nevoie de fertilizare decât dacă solul este cu probleme și este lipsit de substanțe nutritive. Fertilizarea se recomandă a se face primăvara devreme, după ultimul îngheț sau toamna devreme.

Toaletarea. Împrospătarea frunzișului se face prin tăierea coroanei arbustului de tuia. Tot prin tăiere se mai poate corecta forma coroanei sau chiar obținerea unor forme speciale, chiar spiralate. Arborele de tuia se tunde o dată la doi sau trei ani, perioada optimă fiind sfârșitul iernii. Dacă tuia a fost plantat pentru a obține un gard viu, atunci tunderea se va face anual, la începutul sezonului cald.

Combaterea dăunătorilor. Planta trebuie stropită cu soluții insecticide de trei ori pe an, primăvara, la începutul și sfârșitul verii.

Boli întâlnite la tuia. Bolile pot apărea datorită plantelor necorespunzătoare, perioadei nepotrivite de plantare, problemelor de sol, plantele mult prea apropiate, o umiditate excesivă a solului, variații mari de temteratură, sau administrarea incorectă a fertilizatorilor. Aceste pot fi:

• Necroza ramurilor – Berckman’T Blight – brunificarea ramurilor tinere şi trecerea treptată la cele mature. Combaterea se realizează cu produse pe bază de cupru, precum marcazebul.
• Uscarea ramurilor – Cercospora Needle Blight – îngălbenirea ramurilor bătrâne în prima fază şi extinderea la cele mature. Boala debutează de la trunchi spre vârful ramurilor, care se fac maro şi cad.
• Uscarea de tip kebatina – Kebatina Tip Blight – ramurile din anul precedent se îngălbenesc şi în timp devin maro-închis. Ciuperca se recunoaşte prin punctele negre de pe rămurelele uscate.