Arta Kintsugi – cum să repari obiectele ceramice pe care le iubești

Nu de puține ori, știm prea bine, obiectele de porțelan sunt implicate în accidente și se pot sparge. În tradiția japoneză cioburile nu se aruncă. Există o practică care reconstituie piesa respectivă, evidențiind și îmbunătățind pauzele, creând o frumoasă piesă de artă. Acest proces se numește kintsugi, sau kintsukuroi, „rudă”, adică literalul aur și „tsugi” ce înseamnă reparații.

Ce reprezintă kintsugi?

Arta Kintsugi este procesul de reparare a obiectelor de ceramică, într-un mod tradițional japonez, cu lac pudra și pudră de aur, sau un amestec de pudră de aur, argint și platină, lăsând o cusătură de aur în cazul în care fisurile nu au fost foarte bine lipite.

Tehnica constă în îmbinarea fragmentelor dându-le un aspect nou, mai rafinat. Fiecare piesă reparată este unică, datorită caracterului aleatoriu cu care ceramica se sparge și a modelelor neregulate formate care sunt îmbunătățite cu utilizarea metalelor la îmbinări.

Fiecare piesă reparată este unică, „cicatricile” devin parte a noului design, creând o piesă de artă unică.

Istoria kintsugi

Crearea de obiecte lăcuite reprezintă o veche tradiție în Japonia, iar la un moment dat arta Kintsugi a fost probabil un înlocuitor pentru alte tehnici de reparare a ceramicii. În timp ce procesul este asociat astăzi cu meșteșugarii și artiștii japonezi, tehnica a fost aplicată și obiectelor ceramice de alte origini, printre care China, Vietnam și Coreea.

În timp ce originile kintsugi nu sunt în întregime clare, istoricii cred că datează de la sfârșitul secolului al XV-lea. Conform legendei, meșteșugul a început atunci când shogunul japonez Ashikaga Yoshimasa a trimis un chawan crăpat, adică un vas ceramic utilizat pentru chanoyu, așa numita ceremonia ceaiului, înapoi în China pentru a fi supus reparațiilor. La întoarcere, Yoshimasa a fost nemulțumită să constate că a fost reparat cu capse metalice inestetice.

Acest lucru i-a motivat pe meșterii contemporani să găsească o metodă alternativă, plăcută din punct de vedere estetic, de reparare. Aceștia au lipit bucățile cu rășină, pe care au pudrat-o cu praf de aur. Rezultatul a fost atât de neașteptat, încât colecționarii au devenit îndrăgostiți de noua artă, iar unii au fost acuzați că au spart în mod intenționat vase de ceramică valoroase, doar pentru a putea fi reparate prin metoda kintsugi și astfel să le crească valoarea. Așa s-a născut arta Kintsugi.

Până în secolul al XVII-lea, arta Kintsugi a devenit o practică comună în Japonia. Potrivit Louisei Cort, curatorul ceramicii de la Freer Gallery of Art și Arthur M. Sackler Gallery, în acest timp, un războinic japonez a cumpărat, a rupt și a reparat boluri standard de ceai pentru a face profit. Cort explică „Acest lucru pare să indice faptul că, până la începutul secolului al XVII -lea, kintsugi a fost o tehnică folosită în mod obișnuit pentru repararea și, în același timp, ornamentarea ceramicii pentru ceai”.

Ce înseamnă arta kintsugi

Pe lângă faptul că a servit ca principiu estetic, arta Kintsugi a reprezentat mult timp idei filosofice predominante. Ca filozofie, kintsugi poate fi văzută ca având similitudini cu filozofia japoneză wabi-sabi, o îmbrățișare a ceea ce este imperfect sau având defecte, care solicită să se vadă frumusețea în defecte sau imperfecțiuni.

Metoda de reparare s-a născut și din sentimentul japonez de mottainai, care își exprimă regretul atunci când ceva este irosit, precum și mushin, acceptarea schimbării. Estetica japoneză apreciază și valorifică urmele de uzură cauzate de folosirea obiectelor. Acest fapt poate fi văzut ca o justificare pentru a păstra un obiect chiar și după ce s-a stricat și chiar ca o justificare pentru kintsugi în sine, evidențiind fisurile și reparațiile ca pur și simplu evenimente din viața obiectelor, în loc să ducă la scoaterea lor din folosință la momentul deteriorării sau spargerii.

Arta Kintsugi poate fi asociat și cu filosofia japoneză de „fără minte”, mushin, care cuprinde conceptele de non-atașament, acceptarea schimbării și soarta ca aspect al vieții umane.
Kintsugi tratează spargerea și repararea unui obiect, ca parte a istoriei, în loc să ascundă acest eveniment.

Tipuri de kintsugi

Există câteva tipuri majore de kintsugi:

• Fisura sau crăpătura, numit și crack, este cea mai comună tehnică kintsugi. Utilizează praf de aur și rășină sau lac pentru a lipi bucățile cu un minim de suprapunere sau de umplere a spațiului cauzat de fisuri. Obiectele sunt atinse minim cu lac și pudra de aur, forma de artă fiind definită de venele strălucitoare.
• Metoda piesei este acel fragment ceramic care lipsește sau nu este disponibil și întregul spațiu este înlocuit folosind aur sau un amestec de aur și epoxidic. Pe lângă fisurile de diferite forme cu pudră de aur vor exista suprafețe din amestecul cu pudră de aur ce astupă locurile unde nu există ciobul spart.
• Peticul este un fragment diferit, de obicei de la alt vas, având alte culori și modele, dar de aceeași formă sau una foarte asemănătoare, care este utilizat pentru a înlocui o bucată lipsă din vasul original, creând astfel un efect de mozaic. Combinând astfel două lucrări diferite din punct de vedere estetic, se creează un singur produs unificat, devenit unic.

De ce avem nevoie pentru kintsugi?

Astăzi, vom folosi o abordare ușor diferită de tehnica tradițională. Se va folosi în loc de aur o pulbere de mică aurie, care oferă rezultate vizibile similare, iar lacul va fi înlocuit cu un adeziv epoxidic din două componente. De asemenea, poți cumpăra un kit de reparații pentru arta Kintsugi, dar trebuie în prealabil să te asiguri că este un kit pentru alimente, dacă intenționezi să repari obiecte pe care urmează să le folosești la servirea mesei.

Cu siguranță primele reparații nu vor fi de foarte mare calitate, pentru că și acesta este un proces ce are nevoie de practică. Dar în timp, abilitățile dumneavoastră se vor îmbunătăți.

Arta Kintsugi – în ziua de azi

Arta Kintsugi este conceptul general prin care se subliniază sau accentuează imperfecțiuni, vizualizând adăugirile și reparațiile ca un punct focal care poate fi sărbătorit, în loc de absența unor bucăți. Artiștii moderni experimentează cu această tehnică străveche ca un mijloc de analiză a ideii de pierdere, de sinteză și de îmbunătățire prin distrugere și reparație sau renașterere.
Deși inițial a fost ignorată ca formă de artă, arta Kintsugi și metodele de reparare înrudite au fost prezentate la expoziții la diferite galerii și si-a câștigat drepturile în timp.