Surse alternative de energie regenerabilă, fără poluare

În timp ce consumul de energie electrică și termică crește, resursele de combustibili fosili scad și poluează atmosfera. Mai mult, la nivel internațional energia convențională este deținută de către un număr limitat de organizații, care dictează disponibilitatea și prețurile acestei resurse de importanță strategică. În acest context, energia regenerabilă, produsă de natură, este o soluție salvatoare, ieftină și cu impact redus asupra mediului.

Surse alternative de energie

Termenul de surse alternative de energie indică unele surse de energie și tehnologii de stocare a energiei netradiționale și care au un impact scăzut asupra mediul înconjurător. Termenul de energie alternativă este folosit în contrast cu termenul de combustibil fosil după unele surse, iar alte surse îl folosesc cu sensul de energie regenerabilă. Este energia obținută prin metode ce nu folosesc resurse naturale sau care nu afectează negativ mediul înconjurător.

Energia alternativă înlocuiește energia convențională în mod sustenabil, crescând independența energetică și scăzând impactul negativ asupra mediului. În ultimele decenii, politicile publice au încurajat producția de energie eco prin diverse stimulente. Marii producători au fost încurajați să investească în acest domeniu primind certificate verzi pentru energia produsă, iar populația care a ales să își doteze casa cu echipamente de producere a energiei verzi a primit finanțări.

Energia regenerabilă, cunoscută și ca energie verde, este considerată în practică, energie ce provine din surse care fie că se regenerează de la sine în scurt timp, fie sunt surse practic inepuizabile. Termenul de energie regenerabilă se referă la forme de energie produse prin transferul energetic al energiei rezultate din procese naturale regenerabile. Astfel, energia luminii solare, a vânturilor, a apelor curgătoare, a proceselor biologice și a căldurii geotermale pot fi captate de către oameni utilizând diferite procedee. Sursele de energie ne-reînnoibile includ energia nucleară precum și energia generată prin arderea combustibililor fosili, așa cum ar fi țițeiul, cărbunele și gazele naturale. Aceste resurse sunt, în chip evident, limitate la existența zăcămintelor respective și sunt considerate ne-regenerabile.

Dintre sursele regenerabile de energie fac parte:

Energia eoliană – generată prin transferul energiei vântului unei turbine eoliene. Vânturile se formează datorită încălzirii neuniforme a suprafeței Pământului de către energia radiată de Soare care ajunge la suprafața planetei noastre. Această încălzire variabilă a straturilor de aer produce zone de aer de densități diferite, fapt care creează diferite mișcări ale aerului. Energia cinetică a vântului poate fi folosită la antrenarea elicelor turbinelor, care sunt capabile de a genera electricitate.

Energia solară se referă la energia care este direct produsă prin transferul energiei luminoase radiată de Soare. Aceasta poate fi folosită ca să genereze energie electrică sau să încălzească aerul din interiorul unor clădiri. Deși energia solară este reînnoibilă și ușor de produs, problema principală este că soarele nu oferă energie constantă în nici un loc de pe Pământ. În plus, datorită rotației Pământului în jurul axei sale, și deci a alternanței zi-noapte, lumina solară nu poate fi folosită la generarea electricității decât pentru un timp limitat în fiecare zi. O altă limitare a folosirii acestui tip de energie o reprezintă existența zilelor noroase, când potențialul de captare al energiei solare scade sensibil datorită ecranării Soarelui, limitând aplicațiile acestei forme de energie reînnoibilă.

Energia hidraulică reprezintă capacitatea unui sistem fizic, apă, de a efectua un lucru mecanic la trecerea dintr-o poziție dată în altă poziție, adică curgere. Datorită circuitului apei în natură, întreținut automat de energia Soarelui, energia hidraulică este o formă de energie regenerabilă. Energia hidraulică este o energie mecanică formată din energia potențială a apei dată de diferența de nivel între lacul de acumulare și centrală, respectiv din energia cinetică a apei în mișcare. Energia hidraulică exploatează în principal energia potențială a apei folosind roțile cu cupe, energia cinetică învârte roți pe care sunt montate palete. Energia mareelor este recuperată de centralele mareomotrice care sunt cu sau fără baraj. Energia valurilor folosește scheme similare centralelor mareomotrice cu baraj. Energia potențială osmotică sau energia gradientului de salinitate este energia disponibilă din diferența de concentrație de sare între apa de mare și cea de râu. Este o energie regenerabilă. Două metode practice pentru acest lucru sunt electrodializa inversă și osmoza întârziată de presiune.

Energia geotermică este o formă de energie regenerabilă obținută din căldura aflată în interiorul Pamântului. Apa fierbinte și aburii, captați în zonele cu activitate vulcanică și tectonică, sunt utilizați pentru încălzirea locuințelor și pentru producerea electricității.
Energia de biomasă se eliberează prin metode variate, care însă, în cele din urmă, reprezintă procesul chimic de ardere și generere a energiei termice, prin piroliză se generează singaz, adcă CO+H2, fermentația generează biogaz, CH4, sau bioetanol, CH3-CH2-OH.

Toate aceste forme de energie regenerabilă sunt, în mod tehnic, valorificabile putând servi la generarea curentului electric, producerea de apă caldă, etc. Actualmente ele sunt în mod inegal valorificate, dar există o tendință certă și concretă care arată că se investește insistent în această ramură energetică.

Auditul energetic: ce înseamnă și de ce este important

Un audit energetic al unei clădiri urmărește identificarea principalelor caracteristici termice și energetice ale construcției și ale instalațiilor aferente acesteia și stabilirea, din punct de vedere tehnic și economic a soluțiilor de reabilitare sau modernizare termică și energetică a construcției și a instalațiilor aferente acesteia, pe baza rezultatelor obținute din activitatea de analiză termică și energetică a clădirii.

Este important să nu confunzi un audit energetic cu un certificat de performanță energetică, cunoscut și sub denumirea de certificat energetic. Un certificat de performanță energetică al unei clădiri urmărește declararea și afișarea performanței energetice a clădirii, prezentată într-o formă sintetică unitară, cu detalierea principalelor caracteristici ale construcției și instalațiilor aferente acesteia, rezultate din analiza termică și energetică.

Dacă un certificat energetic doar calculează performanța energetică a clădirii în funcție de mai multe sisteme consumatoare de energie, un audit energetic presupune prezentarea de soluții pentru reducerea acestor consumatori energetici prin intermediul unor intervenții fizice asupra clădirii.
Elementele necesare alegerii soluțiilor de reabilitare și/sau modernizarea cladirii sunt prezentate în cadrul unui raport de audit energetic. În acest raport de audit energetic, obligatoriu trebuie analizată și construcția cât și instalațiile aferente acesteia. În funcție de vechimea lor, instalațiile vor trebui să se schimbe integral sau parțial. În general nu este vorba doar de izolarea termică a pereților exteriori și înlocuirea tâmplăriei exterioare.

Este bine de stiut ca un rol semnificativ în reducerea pierderilor de căldură îl joaca și izolarea terasei imobilului cât și a plăcii peste subsol. Instalațiile din subsol de asemenea trebuie refăcute, înlocuindu-se cu conducte noi și izolate. Toate aceste lucrări care se prevăd într-un audit energetic se vor analiza din punct de vedere economic, varianta optimă și fezabilă fiind recomandată pentru implementare. Prin modernizarea și/sau reabilitarea clădirii, aceasta trece într-o clasă energetică superioară, cu consumuri mai mici de energie.