Cum vopsești o ușă de interior ca un adevărat profesionist

Activitățile de tip „Do It Yourself” au o popularitate din ce în ce mai ridicată, deși sunt din punctul de vedere al timpului consumat mult mai costisitoare și pentru multe activități este mai bine să apelezi la serviciile unor specialiști. Foarte mulți sunt iubitori de proiecte DIY pentru că sunt deosebit de relaxante, creează satisfacția „lucrului făcut cu mâna mea” și sunt și mult mai rentabile din punct de vedere financiar. Sfaturile pe care le vei primi pentru a vopsi o ușă de interior te vor ajuta să înțelegi acest proiect ca un adevărat profesionist.

Probabil că după ce ai zugrăvit o cameră sau poate chiar mai multe, ai remarcat că ușile au nevoie de o împrospătare. Deci, dacă ai de gând să vopsești o ușă de interior pentru că materialele pentru exterior sunt mai speciale, rezistente la radiații UV, pentru a nu pierde culoarea prea repede, dar și la intemperii, adică umiditate.

Ce vopsea alegi pentru ușa de interior

Pentru a vopsi ușa de interior în primul rând trebuie să știm ce vopsea ușă alegem. Sunt o mulțime de oferte pe piață, dar în afară de branduri, problema apare în alegerea tipului adecvat de vopsea pentru suprafața prelucrată, alchidică sau acrilică, pe bază de ulei sau apă?

Vopselele alchidice pe baza de solvent, cele ce se pot dilua cu diluant ori alti solvenți, au avantajul unui cost mai redus și al unei etalări perfecte, putând da suprafețelor un luciu puternic. În schimb, au un miros puternic de diluant, sunt inflamabile, se usucă lent și pot da posibilitatea ca vopseaua să curgă în momentul aplicării pe suprafețe verticale, iar culoarea și luciul să se modifice în timp.

Vopselele acrilice pe bază de apă sunt mult mai prietenoase în utilizare, datorită prezenței apei în formulă. În plus, această vopsea se poate aplica pe suprafețe verticale fără să curgă și se usucă mult mai rapid, luciul și culoarea sunt constante în timp, iar durabilitatea este crescută. Ca dezavantaje se menționează luciul mai puțin și prețul ceva mai ridicat.

Felul în care este pregătită suprafața pentru vopsit influențează viața vopselei aplicate. Vopseaua se poate exfolia pentru că nu a aderat bine la suprafața pregătită înainte. Alt motiv poate fi din cauză că vopseaua aleasă nu este compatibilă cu pelicula veche, iar asta se verifică la început pe o suprafață mică unde se încearcă dacă noua vopsea prinde sau nu.

Pregătirea suprafeței pentru vopsit

A vopsi ușa de interior implică și vopsirea tocului ei. Se va scoate ușa din toc, se vor demonta accesoriile ce nu trebuie vopsite sau se vor acoperi cu bandă adezivă din hârtie pentru a fi protejate.
Dacă există vopsea care se desprinde de pe ușă se va curăța cu un șpaclu.
Se spală suprafața destinată vopsirii, se clătește cu apă curată și se lasă să se usuce.
Dacă suprafața prezintă denivelări se va folosi un chit de lemn. Trebuie ținut cont că volumul acestuia scade prin uscare și deci trebuie pus în exces. Chiturile obișnuite sunt compatibile cu ambele tipuri de vopsele. După uscare se șlefuiește pentru a nivela suprafața ce urmează a fi vopsită.
Se șlefuiește cu grijă întreaga suprafață cu un șmirghel fin, cu granulație de peste 150 la 200.
Se șterge bine orice urmă de praf, cu o perie sau o cârpă moale.

Aplicarea vopselei

Se va alege alege culoarea dorită, dar și tipul acesteia, fiind ușă de interior probabil cea mai bună variantă este o vopsea pe bază de apă, cu finisaj mat, pentru a ascunde cât mai bine imperfecțiunile, sau lucios, dacă îți dorești o suprafață cu aspect strălucitor. Cunoașterea diferitelor tipuri de vopsea ușurează achiziția.
Vopseaua trebuie foarte bine amestecată și omogenizată înainte de a fi aplicată.
Se aplică primul strat de vopsea pe tocul ușii, subțire și uniform, folosindu-se o pensulă medie specială sau un trafalet cu rolă de mărime potrivită.
Se respectă timpul de uscare recomandat de producător. Nu se grăbește uscarea.
După uscarea primului strat se șlefuiește suprafața vopsită cu un șmirghel foarte fin, de granulație de 240 la 320.
După vopsitul tocului se va trece la vopsitul marginii de ușă cu balamale, pentru a se putea fixa ușa după uscare fără a se crea probleme la atingere.
De preferat, ușa se vopsește în poziție orizontală, dacă este loc disponibil de amenajat pentru acest proces. Dacă nu se așteaptă să se usuce al doilea strat de vopsea dat tocului, se va monta ușa și se va vopsi vertical.
După șlefuire se aplică un al doilea strat de vopsea pe ușă și, în caz că este nevoie, se poate da chiar și un al treilea strat.
Înainte de a începe vopsitul ușii de interior, camera este indicat să fie foarte bine aspirată de praf și să se evite pe cât posibil curenții de aer care pot purta particule de praf. Temperatura potrivită a camerei de lucru este cuprinsă între 15 și 19ºC.
La vopsirea cu trafaletul trebuie acordată atenție pentru ca în unele zone vopseaua să nu fie mai groasă și în altele mai subțire.
Folosește pensula în locul trafaletului acolo unde vopseaua are tendința de a curge.
Înainte de a da un al doilea strat lasă vopseaua să se usuce foarte bine, chiar și 24 de ore.
Nu atinge suprafața vopsită și nu agăța nimic de ea timp de o săptămână.

Ușă nouă, nevopsită anterior? Cum se procedează ?

În situația în care avem o ușă nouă, care nu a mai fost vopsită niciodată înainte, procedura de vopsire pentru ușa de interior diferă foarte puțin. În această situație ușa poate fi vopsită cu lac transparent sau cu vopsea colorată.

Lemnul se va șlefui din nou chiar dacă a fost șlefuit în fabrică pentru că între timp a absorbit umiditate din aer și fibra s-a umflat. Șlefuirea se face cu șmirghel fin, cu granulație de 150 la 200. Dacă lemnul este de esență tare, stejar, fag, nuc, se folosește o granulație mai grosieră, iar pentru lemn moale, brad, molid, plop, o granulație mai fină.

Dacă ușa de interior se vopsește cu lac transparent se poate băițui, adică se va accentua culoarea lemnului. Baițul este o culoare pe bază de apă. După uscare nu se va șlefui suprafața.

Se aplică un strat de grund care fixează culoarea. Pentru grunduire și lăcuire se poate folosi același produs sau produse diferite. Grundul și lacul au fiecare rolul lor aparte. Grundul asigură aderența la lemn, se șlefuiește cu ușurință și acoperă mai bine. Lacul are rezistență la agresiuni fizice, chimice sau mecanice, grad de luciu și tușeu.

Dacă se vopsește cu culoare, băițuirea nu mai are sens, iar primul strat, cel de grund, va fi foarte apropiat de culoarea finală. Dacă aceasta este închisă, grundul trebuie să fie de culoare apropiată. Poate fi nevoie și de un al doilea strat de grund la lemnul de esență moale.