Cele mai frecvente fobii ale oamenilor

75% dintre oameni suferă de glosofobie. 50% dintre femei și 10% dintre bărbați suferă de arahnofobie. 7% din populația lumii este afectata sever de claustrofobie. 5% – de acrofobie. În România aproximativ 25% dintre oameni recunosc că le este frică de ceva. Pentru unii dintre noi poate sunt doar cifre, însă pentru cei afectați, viața condusă de o astfel de fobie este o adevărată închisoare.

Vă spunem care sunt cele mai frecvente fobii ale oamenilor, cum se manifestă și care sunt posibilele cauze ale declanșării lor. Pentru că soluția de a scăpa de acestea este simplă: terapia cognitiv-comportamentală, prin care persoana care suferă de fobie va fi încurajată să ia contact cu obiectul care îi provoacă teamă și să conștientizeze ce anume i-a provocat frica și să o înfrunte.

Deci, iată care sunt cele mai frecvente fobii ale oamenilor:

1 Acrofobia – frica de înălțime. Nu este neapărat o afecțiune care dă viața peste cap, dar poate pune probleme în diverse situații de viață precum locuitul la un etaj superior sau mersul cu avionul. Dacă îți dorești să călătorești, să te bucuri de frumusețea munților sau a unor priveliști de vis, soluția este să te obișnuiești treptat cu zone din ce în ce mai înalte. Teroarea înălțimilor se poate contracara doar prin obișnuință.

2 Arahnofobia – frica de păianjeni. Pare o statistică surprinzătoare, dar frica de păianjeni este una dintre cele mai comune din întreaga lume. Ceea ce îi înspăimântă pe cei mai mulți sunt picioarele multiple, culoarea și faptul că par a se mișca imprevizibil. Specialiștii cred că putem învinge această frică învățând cât mai multe lucruri despre păianjeni și rolul lor în natură.

3 Claustrofobia – frica de spații închise. Camerele mici fără geamuri, lifturile și chiar hainele strânse pe corp, mai ales în zona gâtului, pot fi cauze care declanșează claustrofobia. Atacul de panică este cel mai comun simptom care se declanșează când mintea crede că nu poate ieși dintr-o situație. Definiția spațiului strâmt este unică pentru fiecare, de aceea tratamentul este personalizat.

4 Germofobia (Mysofobia) – frica de bacterii, de germeni. Simptom comun al tulburărilor de ordin compulsiv, frica de bacterii pare să afecteze din ce în ce mai mulți oameni, în special părinți. Într-un secol dominat de antibiotice, săpunuri și geluri antibacteriene, germofobia tinde să-și mărească numărul de adepți, chiar din rândul copiilor. Microorganismele sunt peste tot, inclusiv în aerul și apa pe care o bem, unele dintre ele fiind esențiale vieții umane, deci acceptarea lor ca făcând parte din ecosistem este începutul unei vieți mai liniștite.

5 Iatrofobie – frica de doctor, de halatul alb. Dacă nu ești cuminte te duc la doctor să-ți facă o injecție! Îți sună cunoscut? Se pare că această teamă își are originile în copilăria multora dintre noi, în urma amenințărilor primite de la părinți. Astfel frica de halatul alb se instalează inconștient, ca un sistem de apărare în fața unei amenințări reale.

6 Hidrofobia – frica de apă. Pentru mulți oameni, venirea verii înseamnă bucuria revederii albastrului infinit al mării și mult înnotat. Există însă persoane pentru care bălăceala la piscină sau în apa mării creează o adevărată panică. Specialiștii în pshihoterapie consideră că originea fricii se află în copilărie (când copilul a avut parte de un incident neplăcut) sau poate chiar în viața intrauterină (mama a avut o sarcină cu probleme etc).

7 Glosofobia – frica de a vorbi în public. Cea mai întâlnită dintre fobii este frica de a vorbi în public, afectând peste 75% dintre oameni. Se manifestă ca un blocaj emoțional care se produce în momentul în care persoana în cauză trebuie să vorbească în public. Anxietatea excesivă atrage manifestări disfuncționale precum bâlbâiala, pierderea șirului discursului, puls mărit.

Da, se poate trăi cu o fobie toată viața fără ca aceasta să creeze neplăceri foarte mari, atât timp cât poate fi evitată. Dar, dacă evitarea acestei frici ajunge să producă probleme în viața de zi cu zi, atunci clar consultarea unui specialist este necesară, pentru că fobiile au rădăcini adânci și, mai ales, au surse diferite pentru bolnavii aceleiași frici.